MIORÍȚĂ, miorițe, s. f. Diminutiv al lui mioară; miorea. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 )
MIORÍȚĂ s. (ZOOL.) miorea. (~ laie.) (Sursa: Sinonime )
mioríță s. f. (sil. mi-o-), g.-d. art. mioríței; pl. mioríțe (Sursa: Ortografic )
MIORÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la mioară) Oaie tânără. [G.-D. mioriței; Sil. mi-o-] /mioară + suf. ~iță (Sursa: NODEX )
| mioriță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mioriță | miorița |
| plural | miorițe | miorițele |
| genitiv-dativ | singular | miorițe | mioriței |
| plural | miorițe | miorițelor |
| vocativ | singular | mioriță, miorițo |
| plural | miorițelor |
