MINUNÁT, -Ă,minunați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care iese din comun (prin aspect, însușiri etc.); p. ext. care uimește prin frumusețe; încântător, splendid. ♦ Foarte bun, excepțional. 2. (În basme) Care face minuni, care este înzestrat cu însușiri supranaturale. ♦ Vrăjit, fermecat. 3. Mirat, surprins. – V. minuna. (Sursa: DEX '98 )
MINUNÁT adj. v. ceresc, divin, dumnezeiesc, sfânt. (Sursa: Sinonime )
MINUNÁT adj., adv. 1. adj. v. crucit. 2. adj. splendid, strălucitor, (livr.) magnific, mirific, paradiziac, (pop.) mândru, (înv.) preafrumos. (Un peisaj ~.)3. adj. v. fermecător. 4. adj. splendid, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzică ~.)5. adv. splendid, superb, (fig.) divin, dumnezeiește, îngerește. (Cântă ~.)6. adj. v. perfect. 7. adv. v. foarte. (Sursa: Sinonime )
MINUNÁ,minunez, vb. I. Refl. și tranz. A rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit, uimit, surprins. ♦ Refl. A-și manifesta mirarea, admirația, surpriza; a se mira mult. – Din minune. (Sursa: DEX '98 )
A MINUNÁ ~éztranz. A impresiona prin ceva neprevăzut; a surprinde; a uimi; a mira. ~ lumea. /Din minune (Sursa: NODEX )
A SE MINUNÁ mă ~ézintranz. A fi cuprins de admirație; a rămâne profund impresionat; a se uimi; a se mira. /Din minune (Sursa: NODEX )
MINUNÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A MINUNA și A SE MINUNA. 2) (în basm) Care face minuni; cu proprietăți supraomenești. 3) (despre persoane și despre manifestările lor) Care șochează prin felul său de a fi; ieșit din comun; straniu; bizar. Purtare ~tă. /v. a minuna (Sursa: NODEX )
MINUNÁ vb. 1. a se cruci, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. și Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.)2. v. uimi. 3. v. extazia. (Sursa: Sinonime )
minuná vb., ind. prez. 1 sg. minunéz, 3 sg. și pl. minuneáză (Sursa: Ortografic )
