MINÚȚIE s. f. (Livr.) Minuțiozitate. ♦ ◊ Loc. adv. Cu minuție = amănunțit, minuțios, meticulos. [Acc. și: minuțíe] – Din fr. minutie. (Sursa: DEX '98 )
MINUȚÍE s.f. (Liv.) Minuțiozitate. [Gen. -iei, var. minuțiune s.f. / cf. fr. minutie, lat. minutia]. (Sursa: DN )
MINÚȚIE s. f. minuțiozitate. (< fr. minutie) (Sursa: MDN )
MINÚȚIE s. v. atenție, grijă, meticulozitate, migală, migăleală, minuțiozitate, scrupulozitate. (Sursa: Sinonime )
minúție s. f. (sil. -ți-e), art. minúția (sil. -ți-a), g.-d. art. minúției; pl. minúții (Sursa: Ortografic )
| minuție substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | minuție | minuția |
| plural | minuții | minuțiile |
| genitiv-dativ | singular | minuții | minuției |
| plural | minuții | minuțiilor |
| vocativ | singular | minuție, minuțio |
| plural | minuțiilor |
| minuție substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | minuție | minuția |
| plural | minuții | minuțiile |
| genitiv-dativ | singular | minuții | minuției |
| plural | minuții | minuțiilor |
| vocativ | singular | minuție, minuțio |
| plural | minuțiilor |
