(Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor
A (se) învăța minte = a câștiga sau a face să câștige experiență, a trage sau a face să tragă învățăminte dintr-o întâmplare neplăcută
A ajunge (sau a cădea, a fi etc.) în mintea copiilor = a avea judecata slăbită (din cauza bătrâneții)
A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli
A avea (pe cineva sau ceva) în minte = a) a fi preocupat (de cineva sau de ceva); b) a avea intenția să facă ceva
A căuta cu gândul = a se sili să-și aducă aminte
A căuta de sufletul cuiva = a da ceva de pomană în amintirea unui mort
A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol
A face epocă = a marca o modă, a lăsa o amintire durabilă
A fi dus cu mintea (sau cu mințile) = a fi cufundat în gânduri
A fi nașul cuiva = a ști să potolească, să facă inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a învăța pe cineva minte
A fi tare de vârtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost
A fi în toate mințile = a fi în deplinătatea facultăților mintale; a fi matur
A fi) într-o ureche = (a fi) smintit, scrântit, țicnit
A mânca borș = a minți
A mânca rahat = a minți; a bârfi, a cleveti
A nu ști de unde să iei pe cineva = a nu-ți aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva
A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească
A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit
A prinde (pe cineva) cu mâța în sac = a surprinde, a descoperi pe cineva care caută să înșele, să mintă
A prinde minte sau a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă
A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie
A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate
A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea
A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru (în semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe îmbrăcăminte
A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut)
A răsuci capul cuiva = a scoate din minți, a zăpăci pe cineva
A scoate panglici pe nas = a exagera; a minți
A scoate pe cineva din minți = a) a face pe cineva să-și piardă judecata sănătoasă, a-l zăpăci; b) a enerva la culme, a mânia
A se face lumină în capul (sau în mintea) cuiva = a pricepe, a înțelege
A se frământa cu mintea sau a-și frământa mintea (sau mințile) = a se gândi mult, a-și bate capul
A se limpezi la minte = a se calma, a se liniști
A se pune (cu rugăminți, cu vorbe dulci etc.) pe lângă cineva = a ruga insistent pe cineva
A se închina la sfinți sau a se ruga de toți sfinții = a se adresa la cei puternici cu rugăminți, a fi nevoit să solicite rezolvarea unui lucru în mai multe locuri și cu stăruințe
A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva)
A spune povești = a minți
A sta (ca un) sfânt = a sta nemișcat; (despre copii) a fi foarte cuminte
A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere
A sta la un loc = a sta liniștit, a fi cuminte
A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) pentru a se răzbuna
A tăia cuiva din obricariță = a învăța pe cineva minte; a-l struni
A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria
A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți
A învăța pe cineva minte = a pedepsi pe cineva pentru a-l face să fie mai cu judecată
A(-și) petrece (ceva) prin (ori în) minte (sau în amintire) = a parcurge cu mintea anumite fapte etc. petrecute, a reconstitui în minte trecutul, a depăna în gând firul amintirilor, a-și aduce aminte, a-și aminti
A(-și) pune (ceva) în (sau de) gând (sau în cap, în minte) = a avea intenția de a...
A-i da cuiva ceva în (sau prin) gând (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gând (sau prin cap, minte)
A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a dori (să facă ceva), a avea chef (de ceva)
A-i fi (cuiva) popa = a domina, a tempera (pe cineva), a face (pe cineva) să se cumințească, a-i veni (cuiva) de hac; a învăța (pe cineva) minte
MINȚÍ,mint, vb. IV. 1. Intranz. A face afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul, a spune minciuni. ◊ Expr. (Fam.) Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de-ți stă ceasul, de-ngheață apele), se spune despre un om foarte mincinos. 2. Tranz. A induce în eroare pe cineva; a înșela. ◊ Expr. A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină. ♦ Spec. A înșela în dragoste pe cineva. – Lat. mentiri. (Sursa: DEX '98 )
A MINȚÍ mint 1. tranz. A induce în eroare (recurgând la minciuni); a face să ia un neadevăr drept adevăr; a înșela; a păcăli; a amăgi. 2. intranz. A spune minciuni; a fi mincinos; a amăgi. /<lat. mentiri (Sursa: NODEX )
MINȚÍ vb. 1. (fam. fig.) a se bărbieri. (Nu mai ~ atâta!)2. (reg. și fam.) a minciuni, (fam.) a tromboni. (Te rog să nu mă ~!)3. v. înșela. (I-a ~ cu vorbe frumoase.) (Sursa: Sinonime )
ȚINERE DE MÍNTE s. v. memorie. (Sursa: Sinonime )
mințí (mințít, mințít), vb. – A spune minciuni. – Megl. mint, istr. mintu. Lat. mentĭre (Pușcariu 1088; Candrea-Dens., 1135; REW 5510), cf. it. mentire, prov., fr., cat., sp., port. mentir. Cf. minciună. – Der. nemințit, adj. (care nu a fost dezmințit nici contrazis); desminți, vb. (a contrazice), format după fr. démentir; mințitor, adj. (mincinos), cuvînt rar, formație internă a rom., pe care REW 5511 o derivă din lat. mentitor. (Sursa: DER )
mințí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mint, imperf. 3 sg. mințeá; conj. prez. 3 sg. și pl. míntă (Sursa: Ortografic )
