MÍNIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S. n. Cea mai mică cantitate, valoare, intensitate; minim1. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spațiul minim2; cel puțin..., pe puțin...; măcar. – Din lat., fr. minimum. (Sursa: DEX '98 )
MÍNIMUMs.n. Cea mai mică valoare pe care o poate lua o mărime variabilă. ♦ Punct, limită inferioară. // adv. Cel puțin; măcar. // s.n. V. minim. [< fr., lat. minimum]. (Sursa: DN )
MÍNIMUM I. s. n. 1. punct, limită inferioară. 2. cea mai mică cantitate, valoare, intensitate etc.; minim (III). II. adv. cel puțin; măcar. (< lat., fr. minimum) (Sursa: MDN )
MÍNIMUM s. minim. (Sursa: Sinonime )
Minimum ≠ maxim (Sursa: Antonime )
mínimum adv. (Sursa: Ortografic )
mínimum s. n., art. mínimumul (Sursa: Ortografic )
MÍNIMUM ~urin. Valoare inferioară a unei mărimi variabile; limită inferioară; minim. /<lat., fr. minimum (Sursa: NODEX )
