MINIMIZÁT, -Ă, minimizați, -te, adj. Minimalizat. – V. minimiza. (Sursa: DEX '98 )
MINIMIZÁ, minimizez vb. I. Tranz. A reduce la minimum; a minimaliza. – Din fr. minimiser. (Sursa: DEX '98 )
MINIMIZÁ vb. I. tr. A reduce la minimum; a minimaliza. [< fr. minimiser]. (Sursa: DN )
MINIMIZÁ vb. tr. 1. a minimaliza. 2. (mat.) a da unei cantități valoarea sa minimală. (< fr. minimiser) (Sursa: MDN )
minimizá vb., ind. prez. 1 sg, minimizéz, 3 sg. și pl. minimizeáză (Sursa: Ortografic )
| minimiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) minimiza | minimizare | minimizat | minimizând | singular | plural |
| minimizează | minimizați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | minimizez | (să) minimizez | minimizam | minimizai | minimizasem |
| a II-a (tu) | minimizezi | (să) minimizezi | minimizai | minimizași | minimizaseși |
| a III-a (el, ea) | minimizează | (să) minimizeze | minimiza | minimiză | minimizase |
| plural | I (noi) | minimizăm | (să) minimizăm | minimizam | minimizarăm | minimizaserăm, minimizasem* |
| a II-a (voi) | minimizați | (să) minimizați | minimizați | minimizarăți | minimizaserăți, minimizaseți* |
| a III-a (ei, ele) | minimizează | (să) minimizeze | minimizau | minimizară | minimizaseră |
* Formă nerecomandată
| minimizat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | minimizat | minimizatul | minimizată | minimizata |
| plural | minimizați | minimizații | minimizate | minimizatele |
| genitiv-dativ | singular | minimizat | minimizatului | minimizate | minimizatei |
| plural | minimizați | minimizaților | minimizate | minimizatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
