Dex.Ro Mobile
MINIMIZÁRE, minimizări, s. f. Minimalizare. – V. minimiza. (Sursa: DEX '98 )

MINIMIZÁRE s.f. Acțiunea de a minimiza și rezultatul ei. ♦ (Ec.) Metodă de a alege niveluri ale variabilelor care asigură obținerea unui efect cu cheltuială minimă. [< minimiza]. (Sursa: DN )

Minimizare ≠ maximizare (Sursa: Antonime )

minimizáre s. f., pl. minimizări (Sursa: Ortografic )

MINIMIZÁ, minimizez vb. I. Tranz. A reduce la minimum; a minimaliza. – Din fr. minimiser. (Sursa: DEX '98 )

MINIMIZÁ vb. I. tr. A reduce la minimum; a minimaliza. [< fr. minimiser]. (Sursa: DN )

MINIMIZÁ vb. tr. 1. a minimaliza. 2. (mat.) a da unei cantități valoarea sa minimală. (< fr. minimiser) (Sursa: MDN )

minimizá vb., ind. prez. 1 sg, minimizéz, 3 sg. și pl. minimizeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
minimiza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) minimiza minimizare minimizat minimizând singular plural
minimizea minimizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) minimizez (să) minimizez minimizam minimizai minimizasem
a II-a (tu) minimizezi (să) minimizezi minimizai minimizași minimizaseși
a III-a (el, ea) minimizea (să) minimizeze minimiza minimiză minimizase
plural I (noi) minimizăm (să) minimizăm minimizam minimizarăm minimizaserăm, minimizasem*
a II-a (voi) minimizați (să) minimizați minimizați minimizarăți minimizaserăți, minimizaseți*
a III-a (ei, ele) minimizea (să) minimizeze minimizau minimiza minimizaseră
* Formă nerecomandată

minimizare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular minimizare minimizarea
plural minimizări minimizările
genitiv-dativ singular minimizări minimizării
plural minimizări minimizărilor
vocativ singular minimizare, minimizareo
plural minimizărilor