Dex.Ro Mobile
MINERÍT s. n. 1. Ramură a industriei extractive care se ocupă cu exploatarea zăcămintelor de minerale utile și a masivelor de roci, folosite fie în construcții, fie ca materii prime. 2. Îndeletnicire a minerului. – V. mineri. (Sursa: DEX '98 )

MINERÍT n. 1) Ramură a industriei extractive care se ocupă cu exploatarea zăcămintelor de minerale și a masivelor de roci. 2) fam. Profesia de miner. /v. a mineri (Sursa: NODEX )

MINERÍT s. (Transilv.) baieșag, băieșit. (Sursa: Sinonime )

minerít s. n. (Sursa: Ortografic )

MINERÍ, mineresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mină1 (1). – Din miner. (Sursa: DEX '98 )

minerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minerésc, imperf. 3 sg. minereá; conj. prez. 3 sg. și pl. minereáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
mineri   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mineri minerire minerit minerind singular plural
minerește mineriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mineresc (să) mineresc mineream minerii minerisem
a II-a (tu) minerești (să) minerești minereai mineriși mineriseși
a III-a (el, ea) minerește (să) minerească minerea mineri minerise
plural I (noi) minerim (să) minerim mineream minerirăm mineriserăm, minerisem*
a II-a (voi) mineriți (să) mineriți minereați minerirăți mineriserăți, mineriseți*
a III-a (ei, ele) mineresc (să) minerească minereau mineri mineriseră
* Formă nerecomandată

minerit   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular minerit mineritul
plural
genitiv-dativ singular minerit mineritului
plural
vocativ singular
plural