Dex.Ro Mobile
MIMÓZĂ, mimoze, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu frunze compuse și cu flori mici, roz sau albe, dispuse în capitule sau spice, foarte sensibile când sunt atinse (Mimosa); spec. senzitivă (Mimosa pudica); p. restr. floarea acestor plante. – Din fr., lat. mimosa. (Sursa: DEX '98 )

MIMÓZĂ s.f. Gen de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici roz sau albe. ◊ Mimoză senzitivă = plantă erbacee ale cărei frunze se strâng la cea mai mică atingere. [< fr., lat. mimosa < mimus – care se contractă ca un mim]. (Sursa: DN )

MIMÓZĂ s. f. 1. specie de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici, roz sau albe, foarte sensibile când sunt atinse. 2. (fam., ir.) persoană foarte sensibilă, gingașă. (< fr., lat. mimosa) (Sursa: MDN )

MIMÓZĂ s. (BOT.; Mimosa pudica) senzitivă, (rar) simțitoare, (înv.) simțitivă. (Sursa: Sinonime )

mimóză s. f., g.-d. art. mimózei; pl. mimóze (Sursa: Ortografic )

MIMÓZĂ ~e f. 1) Plantă meridională, cu frunze compuse și cu flori mici și dese, de culoare roz, foarte sensibile, care se strâng la cea mai mică atingere. 2) Plantă exotică decorativă, cultivată pentru florile ei timpurii, de culoare galbenă. [G.-D. mimozei] /<fr., lat. mimosa (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
mimoză   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mimo mimoza
plural mimoze mimozele
genitiv-dativ singular mimoze mimozei
plural mimoze mimozelor
vocativ singular mimoză, mimozo
plural mimozelor