MIMÉTICĂ s.f. (Liv.) Arta imitației. [Cf. it. mimetica]. (Sursa: DN )
MIMÉTIC, -Ă, mimetici, -ce, adj. Care se referă la mimetism, care are mimetism. – Din fr. mimétique. (Sursa: DEX '98 )
MIMÉTIC, -Ă adj. Referitor la mimetism; imitativ; care mimează, imită. [Cf. it. mimetico, fr. mimétique]. (Sursa: DN )
-MIMÉTIC1 elem. mimo-. () (Sursa: MDN )
MIMÉTIC2, -Ă adj. 1. referitor la mimetism. 2. care imită (în mod servil) un anumit model. (< fr. mimétique) (Sursa: MDN )
mimétic adj. m., pl. mimétici; f. sg., mimétică, pl. mimétice (Sursa: Ortografic )
| mimetic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mimetic | mimeticul | mimetică | mimetica |
| plural | mimetici | mimeticii | mimetice | mimeticele |
| genitiv-dativ | singular | mimetic | mimeticului | mimetice | mimeticei |
| plural | mimetici | mimeticilor | mimetice | mimeticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
| mimetică substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mimetică | mimetica |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | mimetici | mimeticii |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | mimetică, mimetico |
| plural | — |
