Dex.Ro Mobile
MIMÁ, mimez, vb. I. Tranz. A interpreta un rol, o piesă etc. sau a exprima ceva prin mimică, prin gesturi, ca un mim (2). ♦ A imita gesturile, apucăturile cuiva. – Din fr. mimer. (Sursa: DEX '98 )

MIMÁ vb. I. tr. A interpreta (un rol, o piesă) prin mimică. ♦ A imita gesturile, felul de a fi al cuiva. [< fr. mimer, it. mimare]. (Sursa: DN )

MIMÁ vb. tr. 1. a interpreta (un rol, o piesă) prin mimică. 2. a imita gesturile, vocea, felul de a fi al cuiva. (< fr. mimer) (Sursa: MDN )

MIMÁ vb. v. simula. (Sursa: Sinonime )

MIMÁ vb. a imita, a reproduce, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.) (Sursa: Sinonime )

mimá vb., ind. prez. 1 sg. miméz, 3 sg. și pl. mimeáză (Sursa: Ortografic )

A MIMÁ ~éz tranz. 1) (idei, sentimente, stări sufletești, atitudini etc.) A exprima prin mimică, fără a recurge la cuvinte. 2) (gesturile, felul de a fi al cuiva) A reproduce cu fidelitate; a imita; a copia. /<fr. mimer (Sursa: NODEX )

MÍMĂ s. v. mamă, măicuță, mămică. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
mima   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mima mimare mimat mimând singular plural
mimea mimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mimez (să) mimez mimam mimai mimasem
a II-a (tu) mimezi (să) mimezi mimai mimași mimaseși
a III-a (el, ea) mimea (să) mimeze mima mimă mimase
plural I (noi) mimăm (să) mimăm mimam mimarăm mimaserăm, mimasem*
a II-a (voi) mimați (să) mimați mimați mimarăți mimaserăți, mimaseți*
a III-a (ei, ele) mimea (să) mimeze mimau mima mimaseră
* Formă nerecomandată

mimă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mi mima
plural
genitiv-dativ singular mime mimei
plural
vocativ singular mimă, mimo
plural