MILOSTÍV, -Ă,milostivi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Milos, îndurător; binevoitor, îngăduitor, iertător; p. ext. bun, blând. ♦ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S. f. (Bot.) Veninariță. – Din sl. milostivŭ. (Sursa: DEX '98 )
MILOSTÍV adj. 1. v. bun. 2. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (S-a arătat ~ față de nevoile lor.)3. v. caritabil. 4. v. iertător. (Sursa: Sinonime )
Milostiv ≠ nemilostiv (Sursa: Antonime )
milostív adj. m., pl. milostívi; f. sg. milostívă, pl. milostíve (Sursa: Ortografic )
MILOSTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă milă; sensibil la suferințele și nenorocirile altora; milos; îndurător; cruțător. 2) Care vădește bunătate și căldură sufletească; blajin. /<sl. milostivu (Sursa: NODEX )
MILOSTÍVĂ s. v. avrămeasă, avrămească, veninariță. (Sursa: Sinonime )
milostívă (bot.) s. f., g.-d. art. milostívei (Sursa: Ortografic )
