MILITÁR, -Ă,militari, -e, s. m. și f., adj. l. S. m. și f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar; ostaș, oștean. 2. Adj. Care aparține armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostășesc. ◊ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligați să-l presteze toți bărbații valizi ai unei țări. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär. (Sursa: DEX '98 )
MILITÁR, -Ăadj. Care ține de armată; ostășesc. ◊ Serviciu militar = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ Care se bazează pe armată; care ține de război; războinic. // s.m. Persoană care aparține cadrelor active ale armatei; ostaș. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius]. (Sursa: DN )
MILITÁR, -Ă I. adj. care ține de armată; ostășesc. ♦ stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparține cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär) (Sursa: MDN )
MILITÁR s., adj. 1. s. v. ostaș. 2. adj. cazon, milităresc, ostășesc, soldățesc, (rar) marțial, (pop.) cătănesc, (înv.) oștenesc, oștesc, voinicesc. (Uniformă ~.)3. adj. v. armat. (Sursa: Sinonime )
militár adj. m., s. m., pl. militári; f. sg. militáră, pl. militáre (Sursa: Ortografic )
MILITÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de armată sau de militari; propriu armatei sau militarilor. Aviație ~ă. ◊ Serviciu ~ durată de instruire a cetățenilor în rândurile forțelor armate. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär (Sursa: NODEX )
MILITÁR2 ~im. Persoană care își face stagiul militar sau face parte din cadrele armatei; ostaș; soldat. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär (Sursa: NODEX )
MÁNU MILITÁRIloc. adv. prin folosirea forței armate. (< lat. manu militari) (Sursa: MDN )
