MILITÁ,militez, vb. I. Intranz. A desfășura o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural; a lupta pentru un principiu, pentru o cauză. – Din fr. militer. (Sursa: DEX '98 )
MILITÁvb. I. intr. A lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc. [< fr. militer, it., lat. militare]. (Sursa: DN )
MILITÁvb. intr. a lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc. (< fr. milliter, lat. militare) (Sursa: MDN )
militá (militéz, militát), vb. – A lupta. Fr. militer. – Der. militant, adj., din fr. militant; militar, adj., din fr. militaire; milităresc, adj. (cazon); militărește, adv. (ca militarii); militărie, s. f. (viață, carieră de militar); militărime, s. f. (reuniune, grup de militari); militarism, s. n., din fr. militarisme; militariza, vb., din fr. militariser; demilitariza, vb., din fr. démilitariser; milităros, adj. (războinic, curajos, hotărît, mîndru); miliție, s. f., din fr. milice, în parte prin rus. milicija; milițian, s. m. (Sursa: DER )
militá vb., ind. prez. 1 sg. militéz, 3 sg. și pl. militeáză (Sursa: Ortografic )
A MILITÁ ~ézintranz. 1) A participa în mod activ la viața social-politică. 2) A desfășura o luptă intensă pentru biruința unei idei sau a unei cauze. 3) A constitui o dovadă, un argument pentru ceva; a pleda. Aceste dovezi militează în favoarea noastră. /<fr. militer (Sursa: NODEX )
