MILIȚIÁN, -Ă, milițieni, -e, subst. 1. S. m. și f. Persoană aflată în serviciul miliției (1). 2. S. m. Soldat din miliție (2). [Pr.:-ți-an] – Miliție + suf. -ian (după fr. milicien). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MILIȚIÁN s.m. și f. 1. Membru al miliției (1). 2. Ostaș din miliție (2). [Pron. -ți-an. / < miliție, cf. fr. milicien]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MILIȚIÁN, -Ă s. m. f. 1. membru al miliției (1). 2. ostaș din miliție (2). (după fr. milicien) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

MILIȚIÁN s. (MIL.) (rar) miliționer. (~ în armata nepermanentă din trecut.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

milițián s. m. (sil. -ți-an), pl. milițiéni (sil. -ți-eni) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MILIȚIÁN ~éni m. înv. Persoană care lucra într-o instituție de miliție; polițist. [Sil. -ți-an] /Din miliție + suf. ~an (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

milițiánă s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. milițiénei (sil. -ți-e-); pl. milițiéne (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard