MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar. – Mijloci + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
MIJLOCITÓR s. 1. v. mediator. 2. v. misit. 3. v. p******t. (Sursa: Sinonime )
MIJLOCITÓR s. v. pețitor. (Sursa: Sinonime )
mijlocitór s. m., pl. mijlocitóri (Sursa: Ortografic )
MIJLOCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care mijlocește o înțelegere; mediator; intermediar. /a mijloci + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
MIJLOCITOÁRE s. intermediară, (înv. și reg.) telăliță, teleleică. (~ într-o tranzacție.) (Sursa: Sinonime )
mijlocitoáre s. f., g.-d. art. mijlocitoárei; pl. mijlocitoáre (Sursa: Ortografic )
