Dex mijloc, mijloc, definiţie mijloc, dex.ro Mobile

(A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold)
A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție
A avea (sau a-și păstra) o portiță de scăpare = a avea (sau a-și păstra) un mijloc de a ieși onorabil dintr-o situație neplăcută, încurcată
A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva
A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se încaiere; a media într-un conflict
A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă
A tăia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem în rezolvarea unei situații căreia nu i se poate găsi o soluție
A(-și) pune capul (sau gâtul) (la mijloc) pentru cineva (sau ceva) = a-și primejdui viața; a fi singur, a garanta pentru cineva sau de ceva
A-i face (cuiva) vorbă cu cineva = a mijloci o întâlnire între un băiat și o fată (în vederea căsătoriei)
A-și pune capul (la mijloc) = a-și pune viața în joc; a garanta cu viața pentru cineva
A-și pune capul (sau gâtul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta
A-și pune viața în primejdie (sau la mijloc) = a face ceva cu riscul vieții, a risca foarte mult
De-a dreptul = fără a se abate din drum, fără înconjur; în mod direct, nemijlocit; chiar
La colț de țară sau la mijloc de masă și la colț de țară = într-un loc ferit de primejdii
Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc
Pe viu = în mod direct, nemijlocit
Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe
Poartă de scăpare = mijloc de a ieși dintr-o situație dificilă
Prin intermediul cuiva (sau a ceva) = prin mijlocirea, cu ajutorul cuiva (sau a ceva)
Talie efilată = mijloc subțire, tras prin inel
În aer liber = în plin aer, în mijlocul naturii

MÍJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, s. n. I. 1. Punct care se găsește la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spațiu, la oarecare distanță de margine. ◊ Loc. adj. De mijloc = situat între limita superioară și cea inferioară; mijlociu. ◊ Loc. adv. La (sau în) mijloc = (aproximativ) în centru, în spațiul care separă două persoane sau două lucruri. ◊ Loc. prep. Prin mijlocul... = printre. Din mijlocul... = dintre. În mijlocul... = între2. ◊ Expr. A fi la mijloc = a fi în cauză, în joc. A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelămurit, necunoscut la baza unui lucru. A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se încaiere; a media într-un conflict. A-și pune capul (sau gâtul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta. 2. Nume dat anumitor părți ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrală a obiectului respectiv. 3. Parte a corpului omenesc cuprinsă între torace și șolduri; talie, brâu. ◊ Expr. A apuca (sau a prinde, a cuprinde, a ține etc.) de mijloc = a petrece brațul în jurul taliei cuiva (în semn de afecțiune). 4. (Înv.) Mediu1, ambianță. 5. Moment situat la aceeași depărtare de începutul și sfârșitul unei acțiuni, al unei perioade de timp; jumătate. ◊ Loc. adv. La mijloc = între două momente; între un moment trecut și cel prezent. ◊ Loc. prep. În mijlocul... = în cursul..., în toiul..., în puterea... ♦ (Înv.) Veacul (sau vârsta) de mijloc = evul mediu. ♦ Parte a unei acțiuni, a unei narațiuni etc. situată între începutul și sfârșitul ei. 6. (Înv. și pop.) Ceea ce are calitatea, valoarea situată între o limită superioară și altă inferioară. ◊ Loc. adj. De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru. (Expr.) Cale (sau drum) de mijloc = poziție intermediară între două extreme, soluție moderată sau de compromis; atitudine ponderată. II. 1. Ceea ce servește ca unealtă pentru realizarea unui scop; (la pl.) posibilități (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; p. ext. cale, metodă, procedeu. ♦ Chip, fel. ♦ Posibilitate, putință. 2. (Concr.; la pl.) Unelte, utilaj. ◊ Mijloace de muncă = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora oamenii acționează asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmărit de ei. Mijloace de producție = totalitatea obiectelor muncii și a mijloacelor de muncă pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale. Mijloace de circulație (sau de locomoție) = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor. 3. (Concr.) Avere, bani, resurse, fonduri. [Acc. și: mijlóc] – Lat. medius locus. (Sursa: DEX '98 )

MÍJLOC1 ~uri n. 1) Loc, parte sau punct al unui lucru (al unui spațiu sau al unei suprafețe), situat la o distanță egală de marginile sau capetele periferice. ~ul străzii. Prin ~ul satului. ◊ În ~ul... a) între, printre; b) în limitele unui spațiu; c) alături de... De la ~ de la jumătate. 2) Moment care se află la o distanță egală de începutul și sfârșitul unui interval de timp; jumătate. ◊ La ~ între două intervale de timp. 3) Parte a corpului omenesc cuprinsă între șolduri și coaste; talie; brâu. Încins la ~. ◊ A fi (cineva) la ~ a fi cauza unei stări de lucru. A fi ceva la ~ a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-și pune capul (sau gâtul) la ~ a se expune la o primejdie. A se pune la ~ a interveni într-o ceartă, într-o încăierare. /<lat. medius locus (Sursa: NODEX )

MÍJLOC s. 1. v. centru. 2. centru, (fig.) buric, inimă, (înv. fig.) dric. (În ~ul orașului.) 3. centru, miez, (fig) buric, inimă. (În ~ul pământului.) 4. (fig) sân. (Se află în ~ul familiei.) 5. jumătate. (La ~ul scândurii.) 6. v. brâu. 7. (ANAT.) șale (pl.). (O doare ~ul.) 8. jumătate. (La ~ul săptămânii.) 9. v. toi. 10. v. mod. 11. v. avere. 12. v. fond. 13. mijloc de transport v. vehicul. (Sursa: Sinonime )

MÍJLOC s. v. ambianță, anturaj, cadru, cerc, gros, intermediar, mediator, mediu, mijlocitor, mulțime, sferă, societate. (Sursa: Sinonime )

SECOLUL DE MÍJLOC s. v. evul mediu. (Sursa: Sinonime )

VÂRSTA DE MÍJLOC s. v. evul mediu. (Sursa: Sinonime )

VEACUL DE MÍJLOC s. v. evul mediu. (Sursa: Sinonime )

mijlóc (talie) s. n., pl. mijlócuri (Sursa: Ortografic )

mijloc (pl. -uri) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	mijloc	mijlocul
nominativ-acuzativ	plural	mijlocuri	mijlocurile
genitiv-dativ	singular	mijloc	mijlocului
genitiv-dativ	plural	mijlocuri	mijlocurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

mijloc (pl. -oace) substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	mijloc	mijlocul
nominativ-acuzativ	plural	mijloace, mijloace	mijloacele, mijloacele
genitiv-dativ	singular	mijloc	mijlocului
genitiv-dativ	plural	mijloace, mijloace	mijloacelor, mijloacelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

mijloc

Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.