MIGNÓN, -Ă, mignoni, -e, adj. (Franțuzism; adesea substantivat) Micuț; drăguț, delicat. [Pr.: -nion] – Din fr. mignon. (Sursa: DEX '98 )
MIGNÓN adj. Drăguț, micuț; delicat. [Pron. mi-nion. / < fr. mignon]. (Sursa: DN )
MIGNÓN, -Ă NION/ I. adj. mic, delicat, gingaș. II. s.n. inv. (poligr.) colonel2. (< fr. mignon) (Sursa: MDN )
mignón adj. m. [-gnon pron. fr. -nion], pl. mignóni; f. sg. mignónă, pl. mignóne (Sursa: Ortografic )
mignón s. n. invar. [-gnon pron. fr. -nion] (Sursa: Ortografic )
| mignon adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mignon | mignonul | mignonă | mignona |
| plural | mignoni | mignonii | mignone | mignonele |
| genitiv-dativ | singular | mignon | mignonului | mignone | mignonei |
| plural | mignoni | mignonilor | mignone | mignonelor |
| vocativ | singular | mignonule | mignono |
| plural | mignonilor | mignonelor |
