MIEZ,miezuri, s. n. 1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc., inimă (IV 3). ♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spațiu etc. interior; spec. partea din interior, comestibilă, a unei nuci. ♦ Expr. A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța. ♦ (Tehn.) Parte a unei forme de turnătorie, așezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obțin goluri sau scobituri într-o piesă turnată. ♦ Piesă de fier masiv, de oțel sau formată din lame de oțel decupate, care se introduce în interiorul unor aparate electrice. 2. Fig., Partea esențială, fondul unei probleme; semnificație, tâlc. ◊ Loc. adj. Cu miez = cu tâlc, substanțial. 3. (În sintagmele) Miezul nopții sau miez de noapte = a) ora 12 noaptea; b) perioadă din jurul orei 24; toiul nopții. Miezul zilei = a) ora 12 ziua, amiază; b) perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei. Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii). – Din lat. medius. (Sursa: DEX '98 )
!miez1 (parte comestibilă a nucii) s. m., pl. miezi/mieji (Sursa: DOOM 2 )
miez2 (interior al unei forme de turnătorie) s. n., pl. miézuri (Sursa: DOOM 2 )
miez3 s. n. (miezul zilei) (Sursa: DOOM 2 )
MIEZ s. 1. v. centru. 2. (reg.) sâmbure. (~ de nucă.)3. centru, mijloc, (fig.) buric, inimă. (În ~ul pământului.)4. v. toi. 5.(BIS.) miezul păresimilor = (reg.) tândala (art.). (Sursa: Sinonime )
MIEZ s. v. conținut, esență, fond, materie. (Sursa: Sinonime )
miez s. n. (s. m.), pl. miezuri (mieji) (Sursa: DMLR )
