- A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța
- Crucea nopții = miezul nopții
- Cu miez = cu tâlc, substanțial
- Cumpăna nopții = miezul nopții
- La (sau pe la, spre) cântatul cocoșilor = (pe) la miezul nopții sau în zorii zilei
- Soarele) e cruce amiazăzi sau în crucea amiezii sau soarele e (în) cruci sau (în) cruce amiazăzi = (e) la amiază, (ne aflăm) la ora 12 din zi
- Sub amiază (sau amiazăzi) = aproape de miezul zilei
- Vorbe de clacă = flecăreală fără rost, fără miez
MIEZ s. 1. v. centru. 2. (reg.) sâmbure. (~ de nucă.) 3. centru, mijloc, (fig.) buric, inimă. (În ~ul pământului.) 4. v. toi. 5. (BIS.) miezul păresimilor = (reg.) tândala (art.). (Sursa: Sinonime )
MIEZ s. v. conținut, esență, fond, materie. (Sursa: Sinonime )
miez s. n./ s. m., (tehn.) pl. n. miézuri/(părți comestibile la nuci) m. miezi (Sursa: Ortografic )
| miez (pl. -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | miez | miezul |
| plural | miezi | miezii |
| genitiv-dativ | singular | miez | miezului |
| plural | miezi | miezilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| miez (pl. -ji) substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | miez | miezul |
| plural | mieji | miejii |
| genitiv-dativ | singular | miez | miezului |
| plural | mieji | miejilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| miez (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | miez | miezul |
| plural | miezuri | miezurile |
| genitiv-dativ | singular | miez | miezului |
| plural | miezuri | miezurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
