MIÉRCURI s. f. A treia zi a săptămânii, care urmează după marți. ♦ (Adverbial) într-o zi de miercuri; (în forma miercurea) în fiecare miercuri; în miercurea imediat precedentă sau următoare. – Lat. mercuris [dies]. (Sursa: DEX '98 )
MIÉRCURIf. A treia zi a săptămânii. /<lat. mercuris (Sursa: NODEX )
miércuri s. f. – A treia zi a săptămînii. – Mr. ńercuri, megl. (m)ńercuri. Lat. Mercŭrii (dies) (Diez, I, 274; Pușcariu 1071; Candrea-Dens., 1102; REW 5519), cf. it. mercoledì, prov. dimercre, fr. mercredi, sp. miercoles. – Der. miercan(-nă), s. m. și f. (nume de bou sau de vacă născută într-o miercuri). (Sursa: DER )
miércuri s. f., art. miércurea; pl. miércuri, art. miércurile (Sursa: Ortografic )
MIÉRCUREAadv. În fiecare zi de miercuri. /<lat. mercuris (Sursa: NODEX )
