MIȘELÍE, mișelii, s. f. 1. Caracter specific omului mișel (1); faptă, purtare, atitudine de om mișel (1); ticăloșie, mârșăvie, infamie. 2. (Înv.) Sărăcie, mizerie. – Mișel + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
MIȘELÍE s. v. ticăloșie. (Sursa: Sinonime )
MIȘELÍE s. v. deșertăciune, inutilitate, lipsă, mizerie, nevoie, nimic, nimicnicie, sărăcie, zădărnicie. (Sursa: Sinonime )
mișelíe s. f., art. mișelía, g.-d. art. mișelíei; pl. mișelíi, art. mișelíile (Sursa: Ortografic )
MIȘELÍE ~i f. 1) Caracter mișelesc. 2) Faptă de mișel; josnicie. /mișel + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
| mișelie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mișelie | mișelia |
| plural | mișelii | mișeliile |
| genitiv-dativ | singular | mișelii | mișeliei |
| plural | mișelii | mișeliilor |
| vocativ | singular | mișelie, mișelio |
| plural | mișeliilor |
