MEZOMÓRF, -Ă, mezomorfi, -e, adj. (Fiz.; despre substanțe) Care prezintă stare mezomorfică. – Din fr. mésomorphe. (Sursa: DEX '98 )
MEZOMÓRF, -Ă adj. (despre starea de agregare a materiei) intermediar între starea amorfă și cea cristalină. (< fr. mésomorphe) (Sursa: MDN )
mezomórf adj. m., pl. mezomórfi; f. sg. mezomórfă, pl. mezomórfe (Sursa: Ortografic )
| mezomorf adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mezomorf | mezomorful | mezomorfă | mezomorfa |
| plural | mezomorfi | mezomorfii | mezomorfe | mezomorfele |
| genitiv-dativ | singular | mezomorf | mezomorfului | mezomorfe | mezomorfei |
| plural | mezomorfi | mezomorfilor | mezomorfe | mezomorfelor |
| vocativ | singular | mezomorfule | mezomorfo |
| plural | mezomorfilor | mezomorfelor |
