Dex.Ro Mobile
MEZELÍC, mezelicuri, s. n. Gustare, aperitiv. ♦ Mâncare frugală. ♦ Fig. Fleac, bagatelă. [Var.: mizilíc s. n.] – Din tc. mezelik. (Sursa: DEX '98 )

MEZELÍC s. aperitiv, gustare, (înv.) zacuscă. (Sursa: Sinonime )

mezelíc s. n., pl. mezelícuri (Sursa: Ortografic )

MEZELÍC ~uri n. 1) rar Mâncare servită înainte de masă pentru a stimula pofta de mâncare; aperitiv. 2) fig. Obiect lipsit de valoare; fleac. /<turc. mezelik (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
mezelic   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mezelic mezelicul
plural mezelicuri mezelicurile
genitiv-dativ singular mezelic mezelicului
plural mezelicuri mezelicurilor
vocativ singular
plural