METÍL s. m. Radical organic monovalent, derivat din metan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. méthyle. (Sursa: DEX '98 )
METÍL m. Radical organic monovalent, derivat din metan. /<fr. méthyle (Sursa: NODEX )
METÍL s.m. Radical organic monovalent, compus dintr-un atom de carbon și din trei atomi de hidrogen. [< fr. méthyle]. (Sursa: DN )
METÍL s. m. radical organic monovalent, derivat din metan, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. (< fr. méthyle) (Sursa: MDN )
metíl s. m. (Sursa: Ortografic )
POLIMETACRILAT DE METÍL s. v. plexiglas. (Sursa: Sinonime )
| metil substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | metil | metilul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | metil | metilului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
