METALÍN s.n. Foiță de hârtie metalizată, folosită în legătorie la tipăritul coperților. [< americ. metaline]. (Sursa: DN )
METALÍN s. n. foiță de hârtie metalizată, folosit în legătorie la tipăritul coperților. (< amer. metaline) (Sursa: MDN )
metalín s. n., pl. metalíne (Sursa: Ortografic )
| metalin substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | metalin | metalinul |
| plural | metaline | metalinele |
| genitiv-dativ | singular | metalin | metalinului |
| plural | metaline | metalinelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
