MESERÍE,meserii, s. f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊ Școală de meserii = școală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificați. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupație; preocupare. – Din mesereare (înv. „slujbă, funcție” < lat.). (Sursa: DEX '98 )
MESERÍE s. 1. meșteșug, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) breaslă, (prin Ban.) măistorie, (Ban.) zănat. (A intrat la ~.)2. v. ocupație. (Sursa: Sinonime )
MESERÍE s. v. atelier. (Sursa: Sinonime )
meseríe (meseríi), s. f. – Profesiune, ocupație manuală. Der. din a meseri „a fi sărac”, cu semantismul ca în it. mestiere „serviciu” și „nevoie” (Tiktin). Nu apare înainte de sec. XIX. – Der. meseriaș, s. m. (lucrător, slujbaș); meserieșesc, adj. (muncitoresc); comeseriaș, s. m. (slujbaș din aceeași breaslă). (Sursa: DER )
meseríe s. f., art. mesería, g.-d. art. meseríei; pl. meseríi, art. meseríile (Sursa: Ortografic )
MESERÍE ~if. Îndeletnicire de orice natură bazată pe munca manuală calificată; meșteșug. [G.-D. meseriei] /Din mesereare înv. (Sursa: NODEX )
