MESERIÁȘ, -Ă, meseriași, -e, s. m. și f. Persoană care are (și practică) o meserie; meșteșugar. [Pr.: -ri-aș] – Meserie + suf. -aș. (Sursa: DEX '98 )
MESERIÁȘ s. meșteșugar, (franțuzism) artizan, (înv. și pop.) meșter, (înv.) meșteșugareț, meșteșugaș. (Un ~ priceput.) (Sursa: Sinonime )
meseriáș s. m. (sil. -ri-aș), pl. meseriáși (Sursa: Ortografic )
MESERIÁȘ ~i m. Persoană care practică o meserie; meșteșugar. [Sil. -ri-aș] /meserie + suf. ~aș (Sursa: NODEX )
meseriáșă s. f. (sil. -ri-a-), art. meseriáșa, g.-d. art. meseriáșei; pl. meseriáșe (Sursa: Ortografic )
| meseriaș substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | meseriaș | meseriașul | meseriașă | meseriașa |
| plural | meseriași | meseriașii | meseriașe | meseriașele |
| genitiv-dativ | singular | meseriaș | meseriașului | meseriașe | meseriașei |
| plural | meseriași | meseriașilor | meseriașe | meseriașelor |
| vocativ | singular | meseriașule | meseriașo |
| plural | meseriașilor | meseriașelor |
