Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

MÉSA adv. (Fam.; în expr.) A intra (sau a cădea, a băga) mesa = a ajunge (sau a face pe cineva să ajungă) într-o situație neplăcută, a intra (sau a băga pe cineva) într-o încurcătură, într-un bucluc. – Din ngr. mésa „înăuntru”. (Sursa: DEX '98 )

MÉSA s.f. (Geol.) Platou înalt și lat, cu costișe ascuțite de stâncă ce coboară abrupt spre câmpiile înconjurătoare. [< engl., sp., it. mesa, cf. lat. mensa – masă]. (Sursa: DN )

MÉSA s. f. platou înalt, înconjurat de abrupturi. ◊ podiș bazaltic provenit din lava acumulată inițial în văi largi, sau în depresiuni. (< sp. mesa) (Sursa: MDN )

mésa adv. – 1. Bătut la unele jocuri de cărți. – 2. (În expresii) Înșelat. Ngr. μέσα „înăuntru” (Graur, BL, IV, 100); cf. expresia l-au băgat mesa, din ngr. τòν ἔβαλαν μέσα. Cf. misit. (Sursa: DER )

mésa adv. (Sursa: Ortografic )

MÉSĂ, mese, s. f. (La catolici și luterani) Liturghie. – Din it. messa, fr. messe, germ. Messe. (Sursa: DEX '98 )

MÉȘĂ, meșe, s. f. 1. Șuviță de păr (de altă culoare sau nuanță decât restul părului); șuviță falsă de păr atașată la părul natural (pentru a-l îmbogăți și a-l înfrumuseța). 2. Bucată de tifon sau de vată care se introduce într-o rană pentru a o drena, pentru oprirea unei hemoragii, pentru cicatrizare etc. – Din fr. mèche. (Sursa: DEX '98 )

MÉSĂ ~e f. rel. 1) Liturghie la catolici. 2) Compoziție muzicală religioasă care se cântă în bisericile romano-catolice la liturghie. /<it. messa, fr. messe, germ. Messe (Sursa: NODEX )

MÉȘĂ ~e f. 1) Șuviță de păr. 2) Fâșie de tifon sau de vată, care drenează o rană; dren. 3) Adaos de păr la cel natural pentru a-l îmbogăți. [G.-D. meșei] /<fr. meche (Sursa: NODEX )

MÉSĂ s.f. 1. Liturghie, la catolici. 2. Compoziție polifonică religioasă, care se cântă cu sau fără acompaniament instrumental în bisericile romano-catolice în cadrul liturghiei; misă. [< it. messa, cf. germ. Messe, fr. messe < lat. bis. missa]. (Sursa: DN )

MÉȘĂ s.f. 1. Șuviță de păr. ♦ Adaos de păr care completează și îmbogățește părul actorului sau actriței atunci când e nevoie. 2. Fâșie de tifon introdusă într-o rană pentru a drena puroiul. [< fr. mèche]. (Sursa: DN )

MÉSĂ s. f. sacrificiu al corpului și sângelui lui Cristos, conceput de teologia catolică și ortodoxă ca reînnoit de preot în altar; liturghie. (< it. messa, fr. messe, germ. Messe) (Sursa: MDN )

MÉȘĂ s. f. 1. șuviță de păr. ◊ adaos de păr care completează și îmbogățește părul actorului sau al actriței atunci când e nevoie. 2. fâșie de tifon introdusă într-o rană adâncă pentru drenaj. (< fr. mèche) (Sursa: MDN )

MÉSĂ s. v. misă. (Sursa: Sinonime )

MÉSĂ s. v. liturghie. (Sursa: Sinonime )

MÉȘĂ s. (livr.) postișă. (O ~ de păr.) (Sursa: Sinonime )

mésă (religie) s. f., g.-d. art. mései; pl. mése (Sursa: Ortografic )

méșă s. f., art. méșa, g.-d. art. méșei; pl. méșe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
mesa   invariabil

mesă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular me mesa
plural mese mesele
genitiv-dativ singular mese mesei
plural mese meselor
vocativ singular mesă, meso
plural meselor

meșă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular meșă meșa
plural meșe meșele
genitiv-dativ singular meșe meșei
plural meșe meșelor
vocativ singular meșă, meșo
plural meșelor