Dex.Ro Mobile
Vezi 10 expresii

« Back
MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broșură care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieșire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfășurare a unei activități. ♦ (Mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers în gol = regim de funcționare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. – V. merge. (Sursa: DEX '98 )

MERS n. 1) v. A MERGE. 2) Deplasare dintr-un loc în altul (a oamenilor și a vehiculelor, pe căi de comunicație). ◊ Din ~ fără a se opri. ~ul trenurilor orarul de circulație a trenurilor. 3) Mod de a merge; umblet. ~ ușor. ~ apăsat. 4) Mod de funcționare a unui sistem tehnic. ~ul motorului. 5) Felul sum se desfășoară un fenomen sau un proces. ~ul lucrurilor. /v. a merge (Sursa: NODEX )

MERS s. 1. deplasare, mergere, mișcare. (~ul lui prin grădină.) 2. circulație, umblet, (pop.) purtare. (O potecă formată prin ~ul oamenilor.) 3. călcătură, mișcare, pas, pășit, umblet, (rar) mersătură, (înv. și pop.) mersură. (Are un ~ săltăreț.) 4. v. plecare. 5. v. evoluție. 6. mers-înainte v. progres. 7. funcționare. (~ul unui ceasornic.) (Sursa: Sinonime )

MERS s. v. curgere. (Sursa: Sinonime )

mers s. n., pl. mérsuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
merge   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) merge mergere mers mergând singular plural
mergi mergeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) merg (să) merg mergeam mersei mersesem
a II-a (tu) mergi (să) mergi mergeai merseși merseseși
a III-a (el, ea) merge (să) meargă mergea merse mersese
plural I (noi) mergem (să) mergem mergeam merserăm merseserăm, mersesem*
a II-a (voi) mergeți (să) mergeți mergeați merserăți merseserăți, merseseți*
a III-a (ei, ele) merg (să) meargă mergeau merseră merseseră
* Formă nerecomandată

mers (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mers mersul mearsă mearsa
plural merși merșii merse mersele
genitiv-dativ singular mers mersului merse mersei
plural merși merșilor merse merselor
vocativ singular
plural

mers (deplasare)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mers mersul
plural mersuri mersurile
genitiv-dativ singular mers mersului
plural mersuri mersurilor
vocativ singular
plural