MÉRIT, merite, s. n. Calitate, însușire remarcabilă care face pe cineva sau ceva să fie vrednic de stimă, de laudă, de răsplată; valoare, virtute. ◊ Loc. adv. Pe merit = pe bună dreptate, justificat. – Din fr. mérite. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MÉRIT ~e n. 1) Calitate deosebită care impune respect, laudă sau recompensă. 2) Ansamblu de calități intelectuale sau morale. /<fr. mérite (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

MÉRIT s.n. Ceea ce face pe cineva demn de stimă, de prețuire, de considerație; ceea ce face ca un lucru să fie folositor și valoros. [Pl. -te, -turi. / < fr. mérite, it. merito, lat. meritum]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MÉRIT s. n. calitate (deosebită) care face pe cineva sau ceva demn de stimă, de prețuire; valoare. (< fr. mérite, lat. meritum) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

MÉRIT s. v. valoare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Merit ≠ meteahnă, neajuns, viciu (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

mérit s. n., pl. mérite (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard