A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare
A găsi (sau a afla) cu cale = a socoti că este nimerit
A găsi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu cale = a socoti că este nimerit
A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit
A pune (ceva) la inimă = a se supăra (pentru ceva) mai mult decât merită
A pune preț = a oferi un preț mare; a considera valoros, merituos
A se uita (sau a privi) lung (la cineva sau la ceva) = a privi mirat, nedumerit sau mult și atent, insistent, cu reproș (la cineva sau la ceva)
A se îmbrăca cu (sau în) pene de păun = a se lăuda cu meritele altuia
A sta (sau a rămâne, a se uita) ca vițelul la poarta nouă = a sta (sau a rămâne, a se uita) uimit, nedumerit, dezorientat (în fața unei situații noi și neașteptate, căreia nu-i poți face față)
A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate
A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva
A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira
A-și lăuda marfa = a-și lăuda lucrurile proprii sau meritele personale
A-și pune mintea cu cineva = a lua în serios pe cineva (care nu merită)
Cu (sau la) modru = nimerit, potrivit
Cu mâinile la piept sau cu căciula în mână = într-o atitudine umilă, supus, smerit
Cu supunere = umil, smerit, cu respect
Pe merit = pe bună dreptate, justificat
Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite
a face caz de cineva = a exagera calitățile, meritele cuiva, a prețui exagerat de mult pe cineva
nimara = în grabă, pe nimerite
În uibul locului = a) cât vezi cu ochii; b) într-un noroc, pe nimerite
Într-o doară = la noroc, la întâmplare, pe nimerite
MÉRIT,merite, s. n. Calitate, însușire remarcabilă care face pe cineva sau ceva să fie vrednic de stimă, de laudă, de răsplată; valoare, virtute. ◊ Loc. adv. Pe merit = pe bună dreptate, justificat. – Din fr. mérite. (Sursa: DEX '98 )
MÉRITs.n. Ceea ce face pe cineva demn de stimă, de prețuire, de considerație; ceea ce face ca un lucru să fie folositor și valoros. [Pl. -te, -turi. / < fr. mérite, it. merito, lat. meritum]. (Sursa: DN )
MÉRITs. n. calitate (deosebită) care face pe cineva sau ceva demn de stimă, de prețuire; valoare. (< fr. mérite, lat. meritum) (Sursa: MDN )
MERITÁ,mérit, vb. I. Tranz. A fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni, a meritarisi. ♦ A justifica, a îndreptăți prețuirea, interesul sau grija care i se acordă. ♦ Spec. (Despre mărfuri, obiecte de schimb) A justifica prețul cerut; a face, a valora. – Din fr. mériter. (Sursa: DEX '98 )
A MERITÁ mérit 1. tranz. 1) (avantaje sau inconveniente) A fi în drept să obțină sau să sufere (în conformitate cu cele înfăptuite). ~ laudă. ~ o pedeapsă. ~ respectul. 2)(despre acțiuni, lucruri) A face să fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a comporta. Această noutate merită confirmare. 3) A fi demn de a avea alături de sine (în viață). 2. intranz. A avea merite (într-un anumit domeniu). /<fr. mériter (Sursa: NODEX )
MÉRIT ~en. 1) Calitate deosebită care impune respect, laudă sau recompensă. 2) Ansamblu de calități intelectuale sau morale. /<fr. mérite (Sursa: NODEX )
MERITÁvb. I. tr. A i se cuveni, a fi vrednic de ceva. ♦ A avea calități, merite care îndreptățesc stima, prețuirea cuiva. [P.i. mérit, 3,6 -tă. / < fr. mériter, it., lat. meritare]. (Sursa: DN )
MERITÁvb. tr. a fi vrednic de ceva; a i se cuveni. ◊ a justifica stima, prețuirea, interesul. ◊ (despre mărfuri) a justifica prețul, a valora. (< fr. mériter, lat. meritare) (Sursa: MDN )
MERITÁ vb. 1. (înv.) a învrednici, a meritarisi. (~ laudele noastre.)2. v. face. 3. a i se cuveni. (~ o bătaie!) (Sursa: Sinonime )
meritá vb., ind. prez. 1 sg. mérit, 3 sg. și pl. mérită (Sursa: Ortografic )
