MERINDÁRE, merindări, s. f. (Reg.) Ștergar în care se învelesc la țară merindele; merindeață. – Din merinde. (Sursa: DEX '98 )
MERINDÁRE s. (reg.) merindăriță, merindeață. (Ștergarul în care se învelește hrana se numește popular ~.) (Sursa: Sinonime )
merindáre s. f., g.-d. art. merindării; pl. merindări (Sursa: Ortografic )
| merindare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | merindare | merindarea |
| plural | merindări | merindările |
| genitiv-dativ | singular | merindări | merindării |
| plural | merindări | merindărilor |
| vocativ | singular | merindare, merindareo |
| plural | merindărilor |
