Dex merie, merie, definiţie merie, dex.ro Mobile

-MERÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „subdiviziune”, „formație, repetiție în părți, a părților”. [< it. -meria, cf. gr. -mereia, -meria < meiresthai – a-și lua partea]. (Sursa: DN )

meriá (-íi, -át), vb. refl. – (Olt.) A se cosi la picioare (despre animale de călărie). Sb. merati „a lovi (rufele pentru a le spăla)”. După Scriban, din sb. meriti „a măsura”. Poate relaționat cu meriu, adj. (Munt., greoi, amorțit); merintic, adj. (Munt., greoi, amorțit), pe care Cihac, II, 192, îl lega de sl. mrŭtvŭ „mort”. (Sursa: DER )

meria verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) meria	meriere	meriat	meriind	singular	plural
		(a) meria	meriere	meriat	meriind	merie	meriați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	merii	(să) merii	meriam	meriai	meriasem
	a II-a (tu)	merii	(să) merii	meriai	meriași	meriaseși
	a III-a (el, ea)	merie	(să) merie	meria	merie	meriase
plural	I (noi)	meriem	(să) meriem	meriam	meriarăm	meriaserăm, meriasem*
	a II-a (voi)	meriați	(să) meriați	meriați	meriarăți	meriaserăți, meriaseți*
	a III-a (ei, ele)	merie	(să) merie	meriau	meriară	meriaseră

* Formă nerecomandată

merie invariabil