A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit
A avea (sau a ține) casă deschisă = a avea mereu musafiri; a fi primitor
A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret
A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu
A nu (mai) avea loc de cineva = a) a fi incomodat de cineva; b) a se lega mereu de cineva, a-i pricinui neajunsuri
A pune (un copil) la colț = a pedepsi un copil, așezându-l într-un ungher al camerei cu fața la perete
A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba
A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva
A sa naște în zodia rațelor = a fi mereu însetat
A scoate (cuiva) peri albi = a necăji mereu (pe cineva), a agasa (pe cineva) până la exasperare
A se naște în zodia rațelor = a fi mereu însetat
A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădurețe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi
A se îndulci la ceva = a descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu; a se deda la...
A umbla cu țâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă
A(-i) fi (cuiva) inima rece = a-i fi mereu teamă
A(-și) pleca inima = a) a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b) a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c) a (se) dedica, a (se) închina
A-i scoate (cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproșa (ceva cuiva)
A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru, a plictisi
Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată
La brodeală = la nimereală, la întâmplare; întâmplător
La tot ceasul = într-una, mereu
La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală
Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat
Pe brodite = la întâmplare, la nimereală
Pe dibuite = pipăind, căutând cu mâinile, fără sa vadă; la întâmplare, la nimereală
Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite
Toată vremea = continuu, mereu, fără întrerupere
Toată ziua sau ziua toată = de dimineață până seara; mereu, continuu
Una-două = întruna, mereu, continuu
În veci sau (în) veac de veac etc. = pururea, întotdeauna, mereu; (în construcții negative) niciodată, nicicând
Într-o (sau pe) mică de ceas = a) într-o clipă, foarte repede, imediat; b) foarte des, mereu
MĂR2,mere, s. n. 1. Fruct al mărului1, de formă rotundă-turtită și de diferite culori. ◊ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lăsa) măr (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ◊ Compus: (reg.) măr-gutuie = gutuie. ♦ Mărul discordiei = cauza neînțelegerii sau a dușmăniei dintre mai multe persoane. 2. (În sintagma) Mărul lui Adam = proeminență a zgârciului tiroidian, vizibil la bărbați în partea anterioară a gâtului; nodul gâtului. – Lat. melum. (Sursa: DEX '98 )
MĂR2 méren. Fruct al mărului. Mere văratice. Mere tomnatice. ◊ A bate ~ (pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). ~ul lui Adam nodul gâtului. ~ul discordiei cauza neînțelegerii. Din afară ~ frumos și-năuntru găunos se spune pentru a atrage atenția asupra faptului, că aparențele pot fi înșelătoare. /<lat. melum (Sursa: NODEX )
MĂR s. v. cartof. (Sursa: Sinonime )
MĂR-GUTÚIE s. v. gutuie. (Sursa: Sinonime )
măr (fruct) s. n., pl. mére (Sursa: Ortografic )
măr-gutúie (fruct) s. f., pl. mere-gutúi (Sursa: Ortografic )
mólia-mérelor s. f. (sil. -li-a) (Sursa: Ortografic )
COURIER [curié] DE MÉRÉ, Paul-Louis (1772-1825), scriitor francez. Elenist. Pamflete politice împotriva Restaurației, într-un stil ironic și elegant. (Sursa: DE )
