MERCENÁR, -Ă,mercenari, -e s. m., adj. 1. S. m. Persoană angajată cu leafă într-o armată (străină); fig. persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care aparține mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. – Din fr. mercenaire, lat. mercenarius. (Sursa: DEX '98 )
MERCENÁRs.m.1. Militar angajat cu plată într-o armată străină; lefegiu. 2. (Fig.) Persoană care pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. // adj. Care aparține mercenarilor; format din mercenari. ♦ Care acționează plătit. [Cf. fr. mercenaire, lat. mercenarius < merces – salariu]. (Sursa: DN )
MERCENÁR, -Ă I. s. m. 1. militar angajat cu plată într-o armată străină. 2. (fig.) cel care, pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. II. adj. care aparține mercenarilor; format din mercenari. (< fr. mercenaire, lat. mercenarius) (Sursa: MDN )
MERCENÁR s. (IST., MIL.) (înv.) joldunar, lefegiu, simbriaș, simbriot, stipendiat. (~ în armata otomană.) (Sursa: Sinonime )
mercenár s. m., adj. m., pl. mercenári; f. sg. mercenáră, pl. mercenáre (Sursa: Ortografic )
MERCENÁR ~im. 1) Ostaș în solda unei armate străine; lefegiu. 2) fig. Persoană care prestează orice activitate în schimbul unor avantaje materiale. /<fr. mercenaire, lat. mercenarius (Sursa: NODEX )
