MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. (Livr.) 1. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MERCANTÍL, -Ă adj. Referitor la comerț, negustoresc, comercial. ♦ (Ironic) Preocupat exclusiv de câștig; interesat. [< fr. mercantile, cf. lat. mercari – a face comerț]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MERCANTÍL, -Ă adj. 1. referitor la comerț, negustoresc, comercial. 2. preocupat exclusiv de câștig. ◊ (despre sentimente) bazat pe interese materiale. (< fr. mercantile) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

MERCANTÍL adj. v. comercial, interesat, materialist, negustoresc. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

mercantíl adj. m., pl. mercantíli; f. sg. mercantílă, pl. mercantíle (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MERCANTÍL ~ă (~i, ~e) 1) rar Care ține de negustorie; propriu negustoriei; negustoresc; comercial. 2) Care urmărește (numai) obținerea câștigului material; fondat pe interese materiale; preocupat de interese materiale. 3) (despre sentimente) Care este bazat pe interese de căpătuire. /<fr. mercantile (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard