MENȚIÚNE,mențiuni, s. f. 1. Semnalare, pomenire, menționare; (concr.) notă în care se dau informații referitoare la un eveniment, la o persoană etc. ♦ Indicație, specificare, 2. Distincție onorifică (mai mică decât premiul) care se acordă elevilor merituoși, concurenților la o competiție etc. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. mention, lat. mentio, -onis. (Sursa: DEX '98 )
MENȚIÚNEs.f.1. Menționare, semnalare; indicație specială, specificare. 2. Distincție care constă în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. mention, lat. mentio]. (Sursa: DN )
MENȚIÚNEs. f. 1. menționare; specificare, precizare. 2. distincție constând în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs. (< fr. mention, lat. mentio) (Sursa: MDN )
MENȚIÚNE s. 1. v. semnalare. 2. v. însemnare. 3. v. indicație. (Sursa: Sinonime )
mențiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. mențiúnii; pl. mențiúni (Sursa: Ortografic )
MENȚIÚNE ~if. 1) Aducere la cunoștință; menționare; semnalare. 2) Indicație necesară. 3) Apreciere elogioasă pentru anumite merite. ◊ Diplomă cu ~ diplomă specială înmânată studenților eminenți. 4) Distincție onorifică, mai mică decât premiul, acordată unor elevi, unor participanți la o competiție etc. [Sil. -ți-u-] /<fr. mention, lat. mentio, ~onis (Sursa: NODEX )
