MÉNTOR, mentori, s. m. Conducător spiritual, povățuitor, îndrumător; preceptor, educator. ♦ Altoi dintr-o plantă bătrână grefat pe o plantă tânără pentru a-i transmite acesteia însușirile sale. – Din fr., lat. mentor, germ. Mentor. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MÉNTOR s.m. 1. Preceptor, educator; îndrumător, povățuitor. 2. Plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. [< lat., fr. mentor, cf. Mentor – prietenul lui Ulise și preceptorul lui Telemac]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MÉNTOR s. m. 1. preceptor, educator; îndrumător. 2. plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. (< fr., lat. mentor, germ. Mentor) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

MÉNTOR s. v. călăuză, îndrumător, povă-țuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

méntor s. m., pl. méntori (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MÉNTOR ~i m. Îndrumător spiritual experimentat. /<fr., lat. mentor, germ. Mentor (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard