A arunca (cuiva ceva) în nas = a spune (cuiva ceva) direct, fără menajamente
A bate pe cineva cu propriile lui arme = a învinge pe cineva cu propriile lui argumente
A fi călare (sau stăpân) pe situație = a fi stăpân pe împrejurări în momente grele, critice
A i se face gura pungă = a avea o senzație de astringență din cauza unor alimente acre introduse în gură
A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente
A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte
A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovățește; a ierta greșelile (cuiva)
A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc.
A rade (pe cineva) fără săpun = a trata (pe cineva) fără menajamente, a critica
A schimba macazul = a) a îndrepta în altă direcție cursul unor evenimente; b) a-și schimba atitudinea față de cineva sau de ceva; a-și schimba părerile, concepțiile etc. Din makas
A se ține de vorbă = a-și respecta promisiunile, angajamentele
A spune verde = a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente
A trece în revistă = a examina pe rând, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu
A trece în revistă = a) a inspecta trupele adunate în acest scop (într-o anumită formație); b) a lua în considerație fapte, evenimente în succesiunea și desfășurarea lor
A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva)
A umbla cu cineva ca cu un ou (moale) = a trata pe cineva (supărăcios) cu prea multe menajamente, a menaja foarte mult pe cineva
A-i fi (sau a-i merge) cuiva rău = a avea o viață grea, a trece prin momente grele; a nu-i prii
A-i pieri (cuiva) glasul (sau graiul, piuitul) ori a-i pieri cuvintele de pe buze = a) a nu mai putea scoate o vorbă (de emoție, de frică etc.); b) a nu mai avea ce spune (din lipsă de argumente)
A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente
A-și călca pe inimă = a face ceva împotriva propriilor sale sentimente, împotriva propriei sale voințe
A-și drege gustul = a mânca sau a bea ceva plăcut, pentru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile consumate anterior
Cele șapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute șapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni și realizare tehnică
Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească
-MÉNTE (Liv.) Element secund de compunere savantă, cu ajutorul căruia se formează adverbe de la adjective. [< it., sp., port. -mente, cf. lat. mens – minte]. (Sursa: DN )
-MÉNTEelem. „manieră, mod”. (< it. -mente, cf. lat. mente) (Sursa: MDN )
MÉNTĂ s. f. Numele mai multor plante erbacee (medicinale) din familia labiatelor, cu frunze dințate și cu flori puternic mirositoare; izmă (Mentha). ◊ Mentă creață = izmă creață. ♦ Bomboană (sau pastilă) de mentă = bomboană aromată cu esență extrasă din planta definită mai sus. [Var.: míntă s. f.] – Din sl. menta, lat. mentha, fr. menthe. (Sursa: DEX '98 )
MÉNTĂf. Plantă erbacee perenă, cu frunze pețiolate, acoperite cu peri, cu flori mici, trandafirii, și cu miros plăcut, folosită în scopuri medicinale și în calitate de condiment. [G.-D. mentei] /<sl. menta, lat. mentha, fr. menthe (Sursa: NODEX )
MÉNTĂs.f. Plantă din familia labiatelor, ale cărei frunze conțin un ulei bogat în mentol; (pop.) izmă. [Var. mintă s.f. / < lat. mentha, cf. fr. menthe]. (Sursa: DN )
MÉNTĂ s. 1. v. izmă. 2.(Mentha silvestris) izmă, (reg.) voieștniță. 3.menta broaștei v. izma broaștei; mentă creață v. izmă creață. (Sursa: Sinonime )
méntă s. f., g.-d. art. méntei (Sursa: Ortografic )
