Dex menajament, menajament, definiţie menajament, dex.ro Mobile

A arunca (cuiva ceva) în nas = a spune (cuiva ceva) direct, fără menajamente
A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente
A rade (pe cineva) fără săpun = a trata (pe cineva) fără menajamente, a critica
A spune verde = a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente
A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva)
A umbla cu cineva ca cu un ou (moale) = a trata pe cineva (supărăcios) cu prea multe menajamente, a menaja foarte mult pe cineva
A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente
Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească

MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement. (Sursa: DEX '98 )

menajament substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	menajament	menajamentul
nominativ-acuzativ	plural	menajamente	menajamentele
genitiv-dativ	singular	menajament	menajamentului
genitiv-dativ	plural	menajamente	menajamentelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—