A arunca (cuiva ceva) în nas = a spune (cuiva ceva) direct, fără menajamente A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente A rade (pe cineva) fără săpun = a trata (pe cineva) fără menajamente, a critica A spune verde = a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva) A umbla cu cineva ca cu un ou (moale) = a trata pe cineva (supărăcios) cu prea multe menajamente, a menaja foarte mult pe cineva A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
MENAJAMÉNT s.n. Menajare. ♦ (Adesea la pl. ) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea cuiva. [Cf. fr. ménagement ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
MENAJAMÉNT s. n. menajare. ◊ (pl.) tact, grijă față de sensibilitatea cuiva. (< fr. ménagement ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
MENAJAMÉNT s. v. menajare . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
Menajament ≠ bruschețe, brutalitate (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
menajamént s. n., pl. menajaménte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
MENAJAMÉNT ~e n. Procedeu de comportare folosit pentru a cruța de neplăceri o persoană sensibilă. /<fr. ménagement (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
menajament substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular menajame nt menajame ntul plural menajame nte menajame ntele genitiv-dativ singular menajame nt menajame ntului plural menajame nte menajame ntelor vocativ singular — plural —