Dex menaja, menaja, definiţie menaja, dex.ro Mobile

A arunca (cuiva ceva) în nas = a spune (cuiva ceva) direct, fără menajamente
A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente
A rade (pe cineva) fără săpun = a trata (pe cineva) fără menajamente, a critica
A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor
A spune verde = a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente
A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva)
A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva
A umbla cu cineva ca cu un ou (moale) = a trata pe cineva (supărăcios) cu prea multe menajamente, a menaja foarte mult pe cineva
A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente
Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească

MENAJÁ, menajez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva sau ceva cu înțelegere; grijă și îngăduință, a se purta bine cu cineva; a cruța. ♦ Refl. A-și cruța sănătatea, forțele; a se îngriji, a se feri. 2. (Rar) A nu irosi în zadar, a economisi. 3. (Franțuzism), A pregăti ceva cu dibăcie, a procura; a înlesni. – Din fr. ménager. (Sursa: DEX '98 )

MENAJÁ vb. I. tr. 1. A trata atent și binevoitor, a se purta bine față de cineva. ♦ refl. A-și cruța puterile, a se îngriji. 2. A folosi cu chibzuință (un obiect, un fond etc.), a cruța. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. ménager]. (Sursa: DN )

MENAJÁ vb. I. tr. 1. a trata atent și binevoitor, a se purta bine față de cineva. 2. a folosi cu chibzuință, a cruța. II. refl. a-și cruța puterile, a se îngriji. (< fr. ménager) (Sursa: MDN )

A MENAJÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A trata cu înțelegere (pentru a nu umili); a cruța. 2) (bunuri) A întrebuința cu măsură; a consuma cu economie și grijă; a economisi; a cruța. A-și ~ hainele. A-și ~ forțele. 3) A pregăti cu multă grijă și abilitate; a aranja. /<fr. ménager (Sursa: NODEX )

menaja verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) menaja	menajare	menajat	menajând	singular	plural
		(a) menaja	menajare	menajat	menajând	menajează	menajați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	menajez	(să) menajez	menajam	menajai	menajasem
	a II-a (tu)	menajezi	(să) menajezi	menajai	menajași	menajaseși
	a III-a (el, ea)	menajează	(să) menajeze	menaja	menajă	menajase
plural	I (noi)	menajăm	(să) menajăm	menajam	menajarăm	menajaserăm, menajasem*
	a II-a (voi)	menajați	(să) menajați	menajați	menajarăți	menajaserăți, menajaseți*
	a III-a (ei, ele)	menajează	(să) menajeze	menajau	menajară	menajaseră

* Formă nerecomandată

menajă

Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.