A arunca (cuiva ceva) în nas = a spune (cuiva ceva) direct, fără menajamente A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente A rade (pe cineva) fără săpun = a trata (pe cineva) fără menajamente, a critica A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor A spune verde = a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva) A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva A umbla cu cineva ca cu un ou (moale) = a trata pe cineva (supărăcios) cu prea multe menajamente, a menaja foarte mult pe cineva A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească MENÁJ, menajuri, s. n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospodărie. ◊ Școală de menaj = școală specială pentru fete, în care se predau noțiuni de gospodărie. Obiect de menaj = obiect de uz casnic. 2. Căsnicie. ◊ Familie. [Pl. și: menaje ] – Din fr. menage. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
MENÁJ s.n. 1. Gospodărie. 2. Familie, căsnicie, viață familială. [< fr. ménage ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
MENÁJ s. 1. gospodărie. (Își face singură ~ul.) 2. v. căsnicie . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
MENÁJ s. v. casă, cămin, familie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
menáj s. n., pl. menájuri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
MENÁJ ~uri n. 1) Administrare a treburilor casnice; gospodărie. 2) Trai în comun al unei perechi; căsătorie; căsnicie. /<fr. ménage (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
menaj (pl. -e) substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular mena j mena jul plural mena je mena jele genitiv-dativ singular mena j mena jului plural mena je mena jelor vocativ singular — plural —
menaj (pl. -uri) substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular mena j mena jul plural mena juri mena jurile genitiv-dativ singular mena j mena jului plural mena juri mena jurilor vocativ singular — plural —
