(Numai) cu numele = de formă, fără să corespundă realității
A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni
A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva
A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa
A fi în primele rânduri = a) a ocupa un loc de frunte într-un șir; b) a fi în fruntea unei activități
A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în numele tatălui = a lovi, a-i trage (cuiva una) drept în frunte
A lucra) cu palma (sau cu palmele) = (a lucra numai) cu brațele, manual
A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte
A pierde (sau a nu mai ști, a nu mai da de) urma (sau urmele) cuiva = a nu mai ști nimic despre cineva
A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreția laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală)
A ridica armele (împotriva cuiva) = a porni la luptă (împotriva cuiva); a începe un război
A ridica armele = a începe o luptă, un război
A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arăta consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute
A trage să moară = a fi în agonie, a-și trăi ultimele clipe
A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc într-altul, a purta cu vorba
A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni
A trăi ca viermele în hrean (sau în rădăcina hreanului) = a duce (și a se deprinde cu) o viață grea
A tăia fărâmele = a tăia în bucăți mici
A-i merge (cuiva) numele că = a se spune despre cineva că 4) Pretext, motiv
A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe)
A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva
A-și căuta (sau vedea, griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a se comporta în conformitate cu normele bisericești
A-și declina numele, calitatea etc. = a-și spune numele, calitatea etc.; a se prezenta
A-și face (sau a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine
A-și pierde (sau, , a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea
Cu șosele, cu momele = cu viclenii, cu făgăduieli mincinoase
De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii, în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți
Poșta merge = numele unui joc de copii
Până la capăt = până la sfârșit; până la ultimele consecințe; în mod consecvent
Sub semnătură = cu numele semnat (spre confirmare)
Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tău etc.), vai de mine (sau de tine etc.)
Zi onomastică (adesea substantivat, ) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui
Zi-i pe nume! = a) spune-mi numele lui, amintește-mi numele lui (de care nu-mi aduc aminte momentan); b) se spune când nu-ți amintești momentan numele unui obiect, al unei ființe
Zilele babei (sau babelor) sau babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare
de-a petrecutul = numele unor jocuri de copii (băieți)
de-a pițigaia = numele unui joc de copii; podul popii, de-a pițigușa
de-a potolașu = numele unui joc de copii cu cinci pietricele
de-a prișcala = numele unui joc de copii, în care un jucător este lovit pe spate cu prișcala, pentru a-l ghici pe cel care l-a lovit
de-a pușcuța = numele unui joc de copii
de-a pârăita = numele unui joc de copii
de-a șindărul = numele unui joc de copii cu mingea
de-a șupa = numele unui joc, în care unul dintre jucători trebuie să suporte loviturile date de ceilalți cu un ștergar, până când reușește să-l rețină
MELÉ/MELÉUs. n. (sport) luptă corp la corp; (spec.) grămadă la rugbi. (< fr. mélée) (Sursa: MDN )
méle1/ále méle1 v. meu1/al meu1 (Sursa: DOOM 2 )
méle2 (ále ~) v. meu2 (al ~) (Sursa: DOOM 2 )
méle3/a méle v. meu1/al meu1 (Sursa: DOOM 2 )
MEU, MEA,mei, mele, pron. pos., adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor precum și numele vorbitorului) A mea e cartea. ◊ (La m. pl., înlocuiește numele familiei sau rudelor vorbitorului) Ai mei au plecat. ◊ (Înlocuiește numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului) Am și eu ale mele. ◊ Expr. (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a mea = după dorința sau după părerea vorbitorului. II. Adj. pos. 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului. Cartea mea e bună. 2. (Indică dependența, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.) Tatăl meu este doctorul spitalului.3. (Indică apartenența) Care ține de cel care vorbește; care îi este propriu. Glasul meu.4. (Indică subiectul, autorul unei acțiuni) Greșeala mea.5. (Indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni) Mama grija mea o are.6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului. – Lat. meus, mea. (Sursa: DEX '98 )
MEU1 mea (mei, méle)pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor, precum și numele vorbitorului) Are un manual ca al meu. ◊ Pe-a mea după cum doresc eu. Ai mei membrii familiei sau rudele vorbitorului. /<lat. meus, mea (Sursa: NODEX )
MEU2 mea (mei, méle)adj. pos. 1) Care aparține vorbitorului. Cartea mea. 2) Care se află într-un anumit raport (de rudenie, de prietenie etc.) cu cel ce vorbește. Fratele meu e la serviciu. /<lat. meus, mea (Sursa: NODEX )
meu1/al meu1 adj. pr. m. (prietenul meu/un prieten al meu, al meu prieten; prietenului meu/unui prieten al meu), pl. mei/ai mei (prietenii mei/niște prieteni ai mei, ai mei prieteni; prietenilor mei/unor prieteni ai mei); f. mea/a mea (prietena mea/o prietenă a mea, a mea prietenă), g.-d. méle/a méle (prietenei mele/unei prietene a mele), pl. méle/ále méle (prietenele mele/niște prietene ale mele, ale mele prietene; prietenelor mele, unor prietene ale mele) (Sursa: DOOM 2 )
meu2 (al ~) pr. m. (prietenul tău e medic, al meu e profesor), pl. ai mei, g.-d. álor mei; f. a mea, pl. ále méle, g.-d. álor méle (Sursa: DOOM 2 )
-meu/-miu (fam., pop., numai după nume de grade de rudenie) adj. pr. m. (frate-meu/frate-miu; lui frate-meu/lui frate-miu); f. -mea (maică-mea), g.-d. -mii (maică-mii) (Sursa: DOOM 2 )
MEU adj. (ca pl. al modestiei) nostru. (Cartea ~ s-a bucurat de succes.) (Sursa: Sinonime )
méu (-éa), adj. și pron. pos. – Mr. neu, meu, megl., istr. meu. Lat. meus (Pușcariu 1074; Candrea-Dens., 1091; REW 5556), cf. it. mio (sard. meu), prov. mieu, cat., port. meu, sp. mío. Rezultatul normal, mieu, a pierdut diftongul, prin analogie cu f. mea (Rosetti, BL, V, 34; Rosetti, Mélanges, 173), sau, mai curînd, cu pl. mei. Fără îndoială, datorită unui obicei neîntemeiat, introdus de actorul C. Nottara, dicțiunea teatrală obișnuiește să pronunțe mieu. (Sursa: DER )
míe pron. pers. în dativ. Lat. mĭhi (Candrea-Dens., 1099). Se folosește în patru feluri diferite: mie în poziție tare, ca în sp. a mí, și totdeauna împreună cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), înaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) în poziție enclitică sau proclitică: mi-a adus, dîndu-mi; îmi în următoarele cazuri: îmi pare, îmi aduc aminte, valoare emfatică, față de mi-a duc aminte, pronunțare familiară. (Sursa: DER )
melé/meléu s. n., art. meléul (Sursa: Ortografic )
meu (precedat de al) pr. m., pl. ai mei, g.-d. álor mei; f. sg. a mea, pl. ále méle, g.-d. álor méle (Sursa: Ortografic )
meu/al meu adj. m., pl. mei/ ai mei; f. sg. mea/a mea, g.-d. méle/a méle , pl. méle/ale méle (și: -meu m. sg., -mea f. sg., -mii/-mei g.-d. f. sg., în îmbinări ca fráte-meu, sóră-mea) (Sursa: Ortografic )
