Dex.Ro Mobile
MELAMÍNĂ, melamine, s. f. Substanță chimică organică, întrebuințată la fabricarea unor materiale plastice rezistente. – Din fr. mélamine. (Sursa: DEX '98 )

MELAMÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță chimică organică din care se obțin materiale plastice rezistente. [< fr. mélamine, germ. Melamin]. (Sursa: DN )

MELAMÍNĂ s. f. material plastic rezistent, pe bază de rășină sintetică, folosit pentru furniruirea mobilei de bucătărie, a unor panouri decorative etc. (< fr. mélamine) (Sursa: MDN )

melamínă s. f., g.-d. art. melamínei; pl. melamíne (Sursa: Ortografic )

melaminá vb., ind. prez. 1 sg. melaminéz, 3 sg. și pl. melamineáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
melamina   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) melamina melaminare melaminat melaminând singular plural
melaminea melaminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) melaminez (să) melaminez melaminam melaminai melaminasem
a II-a (tu) melaminezi (să) melaminezi melaminai melaminași melaminaseși
a III-a (el, ea) melaminea (să) melamineze melamina melamină melaminase
plural I (noi) melaminăm (să) melaminăm melaminam melaminarăm melaminaserăm, melaminasem*
a II-a (voi) melaminați (să) melaminați melaminați melaminarăți melaminaserăți, melaminaseți*
a III-a (ei, ele) melaminea (să) melamineze melaminau melamina melaminaseră
* Formă nerecomandată

melamină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular melami melamina
plural melamine melaminele
genitiv-dativ singular melamine melaminei
plural melamine melaminelor
vocativ singular melamină, melamino
plural melaminelor