(De-a) cirip-cirip = joc de copii la care jucătorii se apucă unii pe alții de dosul palmei, ciupindu-se de piele și repetând „cirip-cirip”
A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină (de obicei fără temei)
A avea (ceva) la bază = a se întemeia pe ceva sigur
A da (cuiva) dreptate = a recunoaște că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just
A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal
A găsi tei de curmei = a găsi pretexte
A lăsa sec(ul) = a) a începe zilele de post (al Paștelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Paștelui)
A merge după (cineva) = a) (despre femei) a se mărita; b) a urma sfaturile, povețele cuiva
A pune (ceva) la cântar (sau în cumpănă, în balanță) = a cumpăni, a chibzui (importanța, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotărâre întemeiată
A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda
A pune temei = a se bizui, a se întemeia
A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia
A se prinde surate = (despre femei) a lega între ele o prietenie trainică
A se ține de poala (sau poalele) cuiva = a) (despre copii) a sta în preajma sau sub ocrotirea mamei, a nu se depărta de dânsa; b) a urmări cu insistență pe cineva, a se ține scai de cineva
A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei
A spune (sau a înșira, a îndruga) moși pe groși (sau moși păroși) = a îndruga nimicuri, a spune vorbe fără temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste
A sta (sau a rămâne, a fi) în picioare = a) a exista sau a continua să existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi întemeiat; c) a sta, a rămâne intact sau în poziție verticală
A suge (ceva) o dată (sau împreună) cu laptele mamei = a dobândi o deprindere din cea mai fragedă copilărie
A trage clopotele = a) a curta o femeie; b) a divulga un secret
A trăi (sau a fi, a se simți) ca în pântecele mamei = a se simți foarte bine și în siguranță
A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei
A ști carte = a ști să scrie și să citească; a avea cunoștințe temeinice într-un domeniu, a fi învățat
A-și bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua în derâdere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fată, o femeie
A-și da ifose = a se crede (fără temei) om important, valoros; a se îngâmfa
A-și face mendrele (cu cineva) = a) a-și face toate gusturile, a-și satisface capriciile; a-și face de cap; b) a-și bate joc de cineva; a necinsti, a batjocori o femeie
Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, în mod întemeiat
Cu judecată = cu bun-simț, cu tact; serios, temeinic
Cu temei = a) întemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic
Cu temeinicie = temeinic, serios
De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic
De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important
Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie
Iușcă de femeie = femeie șireată și plină de temperament
La urma urmei (sau urmelor) = în cele din urmă; în definitiv; în concluzie
Pe bună dreptate = pe drept cuvânt, în mod întemeiat
Pe săturate = în cantitate suficientă pentru potolirea deplină a foamei sau a setei
Piei din fața mea! (sau din ochii mei!) = pleacă imediat de aici! să nu te mai văd!
Poamă bună = termen injurios dat unui om de nimic, unei femei imorale sau unui copil neastâmpărat
Pui de lele = a) copil din flori, bastard; derbedeu; b) bărbat afemeiat; c) femeie ușuratică, imorală
Pui de viperă = om rău, femeie rea
Soră de lapte = fată care a supt o dată cu alt copil de la aceeași femeie, considerată în raport cu acel copil
Sărut mâna (sau mâinile), formulă de salut adresată femeilor, preoților, persoanelor mai în vârstă etc. Cu mâna lui (sau a mea, ta etc.) sau cu mâinile lor (ori noastre, voastre etc.) = direct, personal, fără intervenția nimănui
MEI subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite; părâng, păsat (Panicum miliaceum); p. restr. semințele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări. ◊ Mei mărunt (sau păsăresc) = varietate de mei ale cărei flori sunt dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă; meișor (Panicum capillare). ♦ Compuse: mei-păsăresc = plantă cu frunze în formă de lance și cu fructele ca niște boabe mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-păsăresc (sau -nebun) = mohor; mei-tătăresc = mătură (2 a); mei-pădureț = meișor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-cănărașului. 2. S. n. Meiște. – Lat. milium. (Sursa: DEX '98 )
MEI s. (BOT.)1.(Panicum miliaceum) (reg.) părâng, păsat, (Mold. și Transilv.) mălai. 2. (reg.) păsat. (Dă ~ la păsări.)3.mei-păsăresc = a)(Litho-s*****m officinale) (reg.) mărgelușă, (înv.) mălăcel; b)(Setaria verticillata) dughie, mohor, (reg.) bursoacă. (Sursa: Sinonime )
méi (méiuri), s. n. – O anumită graminee (Panicum miliaceum). – Var. meiu. mr. mel’u, megl., istr. mel’. Lat. mĭlium (Pușcariu 1056; Candrea-Dens., 1079; REW 5572), cf. alb. mel (Meyer 263; Philippide, II, 648), it. miglio, prov. meilh, fr. mil(let), cat. mill, sp. mijo, port. milho. – Der. meiat, s. n. (căderea florii la vița de vie), al cărui semantism nu este clar; meișor, s. m. (plante, Panicum capilare, Panicum sanguinale, Milium effusum); meiște, s. f. (cultură de mei). (Sursa: DER )
mei (planta) s. m. (Sursa: Ortografic )
mei (meiște) s. n., pl. méiuri (Sursa: Ortografic )
MEU, MEA,mei, mele, pron. pos., adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor precum și numele vorbitorului) A mea e cartea. ◊ (La m. pl., înlocuiește numele familiei sau rudelor vorbitorului) Ai mei au plecat. ◊ (Înlocuiește numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului) Am și eu ale mele. ◊ Expr. (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a mea = după dorința sau după părerea vorbitorului. II. Adj. pos. 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului. Cartea mea e bună. 2. (Indică dependența, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.) Tatăl meu este doctorul spitalului.3. (Indică apartenența) Care ține de cel care vorbește; care îi este propriu. Glasul meu.4. (Indică subiectul, autorul unei acțiuni) Greșeala mea.5. (Indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni) Mama grija mea o are.6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului. – Lat. meus, mea. (Sursa: DEX '98 )
MEI ~m. 1) Plantă erbacee furajeră din familia gramineelor, cu semințe mici, ovale, care se folosesc în alimentație. 2) Semințele acestei plante folosite ca hrană pentru vite și păsări. /<lat. milium (Sursa: NODEX )
MEU1 mea (mei, méle)pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor, precum și numele vorbitorului) Are un manual ca al meu. ◊ Pe-a mea după cum doresc eu. Ai mei membrii familiei sau rudele vorbitorului. /<lat. meus, mea (Sursa: NODEX )
MEU2 mea (mei, méle)adj. pos. 1) Care aparține vorbitorului. Cartea mea. 2) Care se află într-un anumit raport (de rudenie, de prietenie etc.) cu cel ce vorbește. Fratele meu e la serviciu. /<lat. meus, mea (Sursa: NODEX )
meu1/al meu1 adj. pr. m. (prietenul meu/un prieten al meu, al meu prieten; prietenului meu/unui prieten al meu), pl. mei/ai mei (prietenii mei/niște prieteni ai mei, ai mei prieteni; prietenilor mei/unor prieteni ai mei); f. mea/a mea (prietena mea/o prietenă a mea, a mea prietenă), g.-d. méle/a méle (prietenei mele/unei prietene a mele), pl. méle/ále méle (prietenele mele/niște prietene ale mele, ale mele prietene; prietenelor mele, unor prietene ale mele) (Sursa: DOOM 2 )
meu2 (al ~) pr. m. (prietenul tău e medic, al meu e profesor), pl. ai mei, g.-d. álor mei; f. a mea, pl. ále méle, g.-d. álor méle (Sursa: DOOM 2 )
-meu/-miu (fam., pop., numai după nume de grade de rudenie) adj. pr. m. (frate-meu/frate-miu; lui frate-meu/lui frate-miu); f. -mea (maică-mea), g.-d. -mii (maică-mii) (Sursa: DOOM 2 )
MEI SĂLBÁTIC s. v. meișor. (Sursa: Sinonime )
MEI-LÚNG s. v. iarba-cănărașului. (Sursa: Sinonime )
MEI-NEBÚN s. v. mohor. (Sursa: Sinonime )
MEI-PĂDURÉȚ s. v. meișor. (Sursa: Sinonime )
MEI-PĂSĂRÉSC s. v. mohor. (Sursa: Sinonime )
MEI-TĂTĂRÉSC s. v. mătură. (Sursa: Sinonime )
MEIUL-CANÁRILOR s. v. iarba-cănărașului. (Sursa: Sinonime )
MEU adj. (ca pl. al modestiei) nostru. (Cartea ~ s-a bucurat de succes.) (Sursa: Sinonime )
méu (-éa), adj. și pron. pos. – Mr. neu, meu, megl., istr. meu. Lat. meus (Pușcariu 1074; Candrea-Dens., 1091; REW 5556), cf. it. mio (sard. meu), prov. mieu, cat., port. meu, sp. mío. Rezultatul normal, mieu, a pierdut diftongul, prin analogie cu f. mea (Rosetti, BL, V, 34; Rosetti, Mélanges, 173), sau, mai curînd, cu pl. mei. Fără îndoială, datorită unui obicei neîntemeiat, introdus de actorul C. Nottara, dicțiunea teatrală obișnuiește să pronunțe mieu. (Sursa: DER )
míe pron. pers. în dativ. Lat. mĭhi (Candrea-Dens., 1099). Se folosește în patru feluri diferite: mie în poziție tare, ca în sp. a mí, și totdeauna împreună cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), înaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) în poziție enclitică sau proclitică: mi-a adus, dîndu-mi; îmi în următoarele cazuri: îmi pare, îmi aduc aminte, valoare emfatică, față de mi-a duc aminte, pronunțare familiară. (Sursa: DER )
mei-lúng s. m. (Sursa: Ortografic )
mei-nebún s. m. (Sursa: Ortografic )
mei-păduréț s. m. (Sursa: Ortografic )
mei-păsărésc s. m. (Sursa: Ortografic )
mei-tătărésc s. m. (Sursa: Ortografic )
méiul-canárilor s. m. (Sursa: Ortografic )
meu (precedat de al) pr. m., pl. ai mei, g.-d. álor mei; f. sg. a mea, pl. ále méle, g.-d. álor méle (Sursa: Ortografic )
meu/al meu adj. m., pl. mei/ ai mei; f. sg. mea/a mea, g.-d. méle/a méle , pl. méle/ale méle (și: -meu m. sg., -mea f. sg., -mii/-mei g.-d. f. sg., în îmbinări ca fráte-meu, sóră-mea) (Sursa: Ortografic )
