MEGIEȘÍ,megieșesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se învecina, a se mărgini. [Pr.: -gi-e-] – Din megieș. (Sursa: DEX '98 )
MEGIEȘÍ vb. v. învecina, mărgini. (Sursa: Sinonime )
megieșí vb. (sil. -gi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. megieșésc, imperf. 3 sg. megieșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. megieșeáscă (Sursa: Ortografic )
MEGIÉȘ, -Ă,megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș.2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din scr. medjaš, magh. megyés. (Sursa: DEX '98 )
MEGIÉȘ1 ~ă (~i, ~e)și substantival pop. Care stă, se află alături sau în apropiere de cineva sau de ceva; vecin. [Sil. -gi-eș] /<sb. medjaš, ung. megyés (Sursa: NODEX )
