MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, adj. Înclinat spre meditație1, căruia îi place să mediteze (1); gânditor. – Din fr. méditatif. (Sursa: DEX '98 )
MEDITATÍV, -Ă adj. Înclinat spre meditație; gânditor. [Cf. fr. méditatif]. (Sursa: DN )
MEDITATÍV, -Ă adj. înclinat spre meditare; gânditor. (< fr. méditatif) (Sursa: MDN )
MEDITATÍV adj. 1. v. reflexiv. 2. v. visător. (Sursa: Sinonime )
meditatív adj. m., pl. meditatívi; f. sg. meditatívă, pl. meditatíve (Sursa: Ortografic )
MEDITATÍV ~ă (~i, ~e) Care meditează; înclinat spre meditație; contemplativ. /<fr. méditatif (Sursa: NODEX )
| meditativ adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | meditativ | meditativul | meditativă | meditativa |
| plural | meditativi | meditativii | meditative | meditativele |
| genitiv-dativ | singular | meditativ | meditativului | meditative | meditativei |
| plural | meditativi | meditativilor | meditative | meditativelor |
| vocativ | singular | meditativule | meditativo |
| plural | meditativilor | meditativelor |
