Dex medita, medita, definiţie medita, dex.ro Mobile

A da lecții (sau meditații) = a preda lecții în afara școlii
A da lecții = a medita (elevii) în particular
A rămâne pe gânduri = a medita, a reflecta
Unde te visezi? = unde crezi că te afli? unde te trezești? 2) A se lăsa în voia gândurilor, a imaginației; a-și imagina; a medita

MEDITÁ, meditez, vb. I. 1. Intranz. A cugeta adânc asupra unui lucru. 2. Tranz. (Înv.) A examina ceva din toate punctele de vedere, a studia. 3. Tranz. (Înv.) A pune ceva la cale; a plănui, a urzi. 4. Tranz. A ajuta un elev, un student etc. să-și pregătească (în afara orelor de curs) lecțiile, examenele; a da lecții particulare. – Din fr. méditer. (Sursa: DEX '98 )

MEDITÁ vb. I. intr. A cugeta, a gândi adânc la ceva. 2. tr. A pregăti în particular un elev. [< fr. méditer, cf. lat. meditari]. (Sursa: DN )

MEDITÁ vb. I. intr. a cugeta, a gândi adânc, a reflecta. II. tr. a pregăti în particular un elev, un student. (< fr. méditer, lat. meditari) (Sursa: MDN )

MEDITÁ vb. 1. v. chibzui. 2. a visa. (Toată ziua ~ la ...) 3. a pregăti, a prepara. (Îl ~ la fizică de două ori pe săptămână.) (Sursa: Sinonime )

meditá (meditéz, meditát), vb. – 1. A gîndi. – 2. A prepara, a da lecții în particular. Fr. méditer; și pentru sensul al doilea lat. meditari cu sensul de „a exercita, a pregăti”, comun în limba clasică (observațiile lui Graur, BL, XIV, 109 nu sînt izbutite). – Der. meditativ, adj.; meditațiu(n)e, s. f. (gîndire profundă; lecție particulară), din fr. méditation; meditator, s. m. 9profesor particular); premedita, vb., din fr. préméditer. (Sursa: DER )

A MEDITÁ ~éz 1. intranz. A gândi mult și profund (asupra unui lucru); a cugeta; a reflecta; a contempla; a chibzui. 2. tranz. 1) înv. A supune unui examen amănunțit (pentru a cunoaște mai bine); a analiza atent și sub toate aspectele; a studia; a cerceta; a investiga; a analiza; a considera. 2) înv. (acțiuni dușmănoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a urzi; a țese. 3) rar (planuri, lucruri, idei) A-și reprezenta în minte; a pregăti îndelung în gând; a plăsmui; a urzi; a plămădi. 4) (elevi, studenți etc.) A face să capete cunoștințe într-un domeniu oarecare (în mod particular). /<fr. méditer (Sursa: NODEX )

medita verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) medita	meditare	meditat	meditând	singular	plural
		(a) medita	meditare	meditat	meditând	meditează	meditați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	meditez	(să) meditez	meditam	meditai	meditasem
	a II-a (tu)	meditezi	(să) meditezi	meditai	meditași	meditaseși
	a III-a (el, ea)	meditează	(să) mediteze	medita	medită	meditase
plural	I (noi)	medităm	(să) medităm	meditam	meditarăm	meditaserăm, meditasem*
	a II-a (voi)	meditați	(să) meditați	meditați	meditarăți	meditaserăți, meditaseți*
	a III-a (ei, ele)	meditează	(să) mediteze	meditau	meditară	meditaseră

* Formă nerecomandată